jump to navigation

Clipe de dor august 25, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Mi-e dor sa te simt langa mine, sa iti simt mangaierea pe o linie trasata si gravata pe pielea mea. Mi-e dor sa adorm in bratele tale, sa iti simt degetele prin parul meu. Dar tu nu mai esti aici…si nu mai stiu daca mi-e dor de tine sau a trecut atat de mult timp de cand te-am simtit aproape de inima mea, incat nu mai stiu cum e sa simt caldura si afectiunea unei priviri, unei mangaieri. Mi-e dor de un moment de iubire si liniste si mi-e dor sa rad cu tot sufletul. Tu nu mai esti aici iar eu sunt pierduta in linistea unui pat gol. Raman ascunsa in imensitatea unei lumi din care s-au sters si ultimele urme ale pasilor tai. Am sperat si mi-am dorit sa te fi luptat pentru mine, pentru noi…sa ma fi iubit. Te-am asteptat, dar s-a facut tarziu si ne-am pierdut unul de celalalt. Acum e tarziu…

Reclame

Cu marea in suflet august 10, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Isi plimba pasii grabiti pe malul marii…unde se grabeste nici ea nu stie. E singura si e cufundata in mii de ganduri…merge cu capul plecat de parca se asteapta ca in orice clipa sa calce intr-o scoica rupta care sa ii patrunda carnea pana in suflet si sa simta durerea puternica in tot trupul. Aproape ca alearga spre ceva, dar alearga in gol. Parca nici timpul nu poate tine ritmul pasilor ei grabiti…grabiti sa o elibereze de ganduri si de lacrimi, de sentimente fara ecou si o iubire sfarsita. Ridica usor privirea si vede cupluri si familii si se intreaba daca fericirea lor este reala, daca povestile lor sunt menite sa treaca testul timpului.

Doamne, cat ii este de dor de mangaierea lui,  de mana lui pe trupul ei, de sarutul lui si de imbratisarea lui…si-ar fi dorit ca el sa fie acolo, sa o alerge desculta prin mare si sa rada cu pofta si iubire. Dar nu mai stie de cand nu a mai ras din suflet…Pasii ei pe nisipul ud sunt stersi de valurile marii si ea si-ar dori ca macar pentru o clipa sa se ascunda si sa uite tot…mai ales momentul ei de luciditate trista in care isi doreste cu ardoare sa fie iubita din tot sufletul si intelege ca, de fapt, ea nu a fost iubita niciodata, ca acele „te iubesc”-uri primite au fost cu jumatati de masura si conditionate, iar iubirea si daruirea ei au ramas fara raspuns.

anchor & sea

Cel putin i-a ramas speranta ca la un moment dat va fi mai bine, ca si pentru ea sta nescrisa o poveste care sa depaseasca granitele timpului, in care daruirea va fi de ambele parti…e prea devreme pentru cinism. Cu idealismul in sufletul ei frant isi continua hotarata si singura drumul…

Ultimul ramas bun august 6, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
1 comment so far

S-au prabusit si ultimele ruine ale unei povesti ce a existat candva…si nu a mai ramas nimic decat tacerea apasatoare. Ea a ramas cu o iubire neimpartasita si el si-a continuat drumul. Toate cate ii legau odata acum au disparut… Dupa cat s-a luptat pentru iubirea lui, simte cum s-a naruit totul. Insa cel mai tare doare usurinta lui in a o lasa sa plece. El n-a luptat…n-a luptat pentru ea nici macar in ultima clipa.

Si-au luat ramas bun, el sperand ca n-a pierdut prietena care ii veghea cu atata dragoste zilele, insa ea n-a stiut sa ii fie prietena fara sa il iubeasca din tot sufletul. Pentru ca tot ce a facut pentru el a fost din dragoste. S-au naruit, deci, o iubire si o prietenie deopotriva. In doar cateva cuvinte sincere si-au spus tot ce nu au putut sa isi spuna. Ea si-a descarcat sufletul ingreunat de toata iubirea ce a ramas fara ecou, iar el a inteles cat de rau ii facea ei prin neputinta de a-i oferi lumea, asa cum stia ca si-ar fi dorit.

165142_181572158535818_3662061_n

S-au despartit parca a mia oara dar niciodata nu a fost atat de definitiv. Caci atunci cand intelegi ca nu mai poti vreodata simti buzele celuilalt fara a-i rupe sufletul, trebuie sa pui capat…sa fugi departe si sa te descotorosesti de ultimele ramasite de sentimente, in timp ce ea se cufunda in propriile-i ganduri si in cioburile unui suflet spart. Nu mai ramane nimic in urma lor…nici o dovada a pasilor facuti impreuna…toate frustrarile si lacrimile si neintelegerile din final au sters cea mai frumoasa poveste. Ea a cedat lupta in timp ce el nu a luptat niciodata si totusi, chiar si acum, ea se simte blocata si sufocata de gandul ca pentru ea el a fost Acela…ea a crezut cu tot sufletul ca si-a incetat cautarile…

Ramane cu un vis destramat in lumea ei goala. Mintea ei tipa cu disperare sa il uite, in timp ce sufletul ei il asteapta. Ce sa mai astepte…? Nu a mai ramas nimic din povestea lor, iar el a plecat demult pe drumul lui, fara a mai privi in urma. S-a terminat.

384646_327383280621371_2118821043_n

Dragoste si ganduri mai 24, 2013

Posted by miaela in Altceva.
add a comment

Fiecare atingere de-a lui devine raiul ei, se cufunda in bratele sale si isi creeaza o lume acolo, o lume in care sunt numai ei doi intr-o imbratisare fara sfarsit. Sarutul lui o invaluie in liniste si simte ca si-a gasit locul. A fost croita pentru el…pe un tipar perfect, insa cu un mulaj usor ciobit de timp si intamplari, care a ajuns la el cu mici neajunsuri si defecte. Dar acolo unde e ciobita vine el sa acopere, sa completeze, sa o intregeasca. Cu teama si cu sufletul in maini se daruieste toata. El se lasa acaparat de toata dragostea ei pentru ca ii este atat de dor de ea. Nu si-ar fi inchipuit ca faptura aceea firava poate lasa urme atat de adanci care sa faca despartirea de neinchipuit. De fiecare data cand a incercat sa fuga s-a intors sufocat de dor la ea. S-au iubit, se iubesc. O iubeste, dar nu ii spune. O doreste dar cu greu arata, ii simte lipsa dar nu gaseste cuvintele. Iar ea tresara la fiecare gest. E nesigura si tematoare si il asteapta cu rabdare sa inteleaga si sa accepte toate cate ii leaga, frumusetea unei relatii intregite, posibilitatile unei povesti cu multa iubire si dorinta. Si daca nu va intelege? Daca nu se va intoarce…? Nu are un raspuns…stie doar ca ea este a lui, ca el este gravat in sufletul ei si ca toata dragostea este pentru el.

religion

Broken martie 28, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

In mintea ei se aud tipetele neobosite…vocile puternice care o darama cand zgomotul de afara nu mai reuseste sa le reduca la tacere. In suflet isi simte lumea adormita, ciobita, greoaie. Isi umple zilele cu aceleasi momente pe care le retraieste fara nici o surpriza…aceleasi nimicuri cu care isi incheie ziua, aceleasi cuvinte, aceleasi zambete fortate si aceleasi ganduri sufocante. Se intoarce mereu intr-un spatiu gol si trist. Are inca dorul de imbratisare…  Unde e drumul care candva era atat de clar? Ar vrea sa fie aici fara sa-l cheme, sa o cuprinda in brate cand are atat de multa nevoie si gestul acela sa fie mai puternic decat toate cuvintele. Sa o doreasca, fara intrebari, fara nesiguranta, fara fantasme. Sa o iubeasca. Chiar atat de tare s-a inselat? Nu a fost nimic real? Nu intelege usurinta cu care o respinge si se indeparteaza de ea. Dar il iubeste si ii este atat de dor…abia respira…incearca sa se adune dar e coplesita si lacrimile ii umezesc obrajii cand nici nu isi da seama. Fiecare zi incepe cu el si se termina cu el. Dar el nu mai e acolo…nimic nu mai e bine si nu mai poate sa asculte povestea timpului care vindeca, sau incurajari, ca si cum totul e cumva mai bine asa. Nimic nu e bine. Acum nimic nu e bine. Maine va fi la fel si va fi la fel de trista si daramata. Si cu fiecare pas i se ciobeste sufletul. Si-ar fi dorit sa nu renunte atat de usor la ea…

broken

Prin ochii mei februarie 22, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Ti-am povestit vreodata, dragostea mea, cum e lumea noastra prin ochii mei? Cum de nu am stiut sa iti pictez lumea in culorile mele…? Te iubesc si te astept inca…si ma tot intrebi de ce, si tot pui la indoiala…ai vrea sa crezi, dar nu poti face pasul inspre mine. Crezi ca te pierzi in imensitatea sufletului meu, in iubirea mea generica ce s-a intamplat cumva sa fie indreptata spre tine. Nu. Nimic nu a fost intamplator, nimic din ce simt nu e la intamplare iar tu nu esti oarecare. Tu esti acela. Tu esti pentru mine.

Bless_The_Broken_Road_by_grandevouzPrin ochii mei noi am fost potrivirea perfecta, doua suflete sufocate pana ne-am intalnit. Te-am urmarit cu atentie in oglinda retrovizoare cat stateai sub stalpul care iti lumina usor chipul suparat, serios si obosit. Te-am urmarit cu coada ochiului cat stateai pe bancheta din spate si te sprijineai cu coatele pe scaune. Abia te cunoscusem si parca stiam atat de multe si imi erai atat de familiar. In conversatiile noastre am construit o lume a noastra. Te ascultam ratacita in ochii tai si tanjeam la buzele tale moi. Iar la prima intalnire am tremurat la fiecare cuvant, privire, zambet si atingere. Nimic n-a mai fost la fel. M-am adancit intr-un sentiment puternic de frenezie si emotie si incantare. Te descopeream si intelegeam ca esti facut pentru mine, pentru sufletul meu atat de pierdut pana sa te gasesc pe tine. Am facut tot mai multi pasi inspre lumea ta, abandonand complet lumea mea…fara sa ma uit in urma. Nu a mai fost nevoie, pentru ca erai tu in fata mea. Nimic nu a mai contat decat tot ce simteam pentru tine si cat de repede si tare ma indragosteam de tine. Am inteles imediat din discutiile noastre ca tu esti ceea ce imi lipsea si ca tu esti ca mine si ma completezi acolo unde eu schiopatez, asa cum si eu am adiat in sufletul tau si am patruns in lumea ta, de parca as fi fost dintotdeauna acolo. Dar te-ai speriat… Am incercat, m-am luptat cu indoielile tale si am avut rabdare. Te-am iubit clipa de clipa tot mai mult, cu toata daruirea de care am fost capabila si am crezut in tine, mai mult decat as putea crede in mine. Te-am vazut cu mine peste ani si nimic n-a mai fost la fel. Construisem o imagine a viitorului nostru si vedeam perfectiunea unei vieti frumoase, firesti, pe alocuri rutiniera, cu bucurii de familie si cu multa iubire si daruire. O familie mare in mijlocul careia se aud rasete de copil. Chibzuiti, cu izbucniri de aventura in noi, cu plimbari si amintiri pe care le creem impreuna, cu drumetii si timp petrecut impreuna, cu stresul serviciului pe care il alungam la finalul zilei. Vedeam in noi latura copilareasca si firea matura care se completeaza perfect. Mi te-am dorit si te-am asteptat. Acum ca te-am gasit nu pot sa iti mai dau drumul. Cu tine am luptat pentru noi, pentru lumea noastra. Cu tine am visat mai mult. Cu tine am descoperit mai mult. Cu tine am daruit si am iubit atat de mult incat acum absenta ta imi rupe sufletul atat de tare si ma doare ca nu mai simt mangaierea ta, ca la finalul zilei nu mai esti cu mine. Atat de tare imi este dor incat ma simt pedepsita si speriata de gandul ca nu mai esti tu. E prea multa liniste si toate gandurile mele zboara spre tine. Si toata iubirea si toate visele si toata viata noastra impreuna se darama in mine si nu fac decat sa imi aminteasca de cat de mult te iubesc si cat de mult te vreau si cat de tare sper sa nu ma fi pierdut in intunericul ultimelor saptamani. Si daca si tu intelegi ca esti pentru mine, daca si tu intelegi ca sufletul meu s-a lipit de sufletul tau ca intr-un mulaj perfect, o contopire fara granite, daca si tu ai zarit macar o clipa, macar o farama din cate am vazut eu pentru noi, sper ca vei face pasul spre mine, ca vei lupta pentru mine, pentru noi…ca nu te vei mai indeparta, ca vei fi aici unde a fost intotdeauna locul tau…

chiar si cand nu stiam asta.

Final de poveste februarie 18, 2013

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Stia ca vor ajunge aici…ca iubirea ei nu va fi suficienta ca sa zideasca echilibrul fragil al relatiei lor. S-a aruncat cu ochii inchisi si cu sufletul larg deschis intr-o poveste sortita esecului inca de la inceput. Pentru ca el nu a iubit-o.

Ea l-a iubit fara suflare, cu toata daruirea si rabdarea si cu toata teama destramarii. Acum, in ultimii pasi spre prabusirea lor, retraieste momentul si simte cum ii fuge pamantul iar si iar. Ruptura aceea pornita dintr-o imbratisare patimasa urmata de o privire cu ura o oboseste si o ataca neincetat in fiecare clipa treaza. Un moment incontrolabil si tot sufletul ei s-a facut cenusa si s-a scurs printre degete pana nu a mai ramas decat o tacere plina de reprosuri si acuze dureroase. Toata lumea ei s-a spart in mii de cioburi. El nu mai e acolo si lumea creata pentru ei nu-si mai are sensul. Aduna cu grija cioburile si le ascunde intr-o cutie de unde spera ca intr-o zi va reiesi o lume noua. Dar calea spre ei s-a pierdut.

broken heart

Mai raman lacrimile de final si suferinta unui sentiment ce nu-si mai are locul. Acum simte cum se inchid peretii peste ea, se sufoca in linistea amintirii unei iubiri neimpartasite, dar se resemneaza cu gandul ca poate a fost mai bine asa…un final abrupt si taios, prin care sa se rupa de el definitiv. Fiecare poate merge pe drumul sau. Ea va incepe o noua poveste singura, isi va cauta locul in lume si va incerca sa accepte ca locul ei nu a fost langa el. Si toate lacrimile ce au umezit capitole intregi din aceasta poveste incheiata isi gasesc acum resemnarea.

Iata ultimele randuri ale unei povesti ce nu a fost sa fie. O poveste frumoasa si zbuciumata, cu multe incercari si cu destule lacrimi, cu certuri si impacari si contopiri ascunse in noapte, cu locuri ale lor si zambete si sarutari si rasete de copil, si cu un final sfasietor si trist ce nu insumeaza nimic din povestea lor.

Ea isi aduna acum sufletul si il reface bucata cu bucata, si isi continua drumul, asa cum a facut-o si in alte dati. O noua ea, o alta poveste in spate. Aceleasi vise, aceleasi cautari, aceleasi sperante si aceeasi nevoie de iubire.

Haos decembrie 7, 2012

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Aud zgomotele ca intr-un vis, cufundata in linistea din mine, imi aud gandurile ratacite in timp ce vocile din jur incearca sa-mi vorbeasca. Dar nu ma pot desprinde din lumea mea tacuta. Ma invaluie intamplari si momente si ma apasa nelinisti. Si simt cat de tarziu se face, de parca timpul trece in mine mai apasator iar clipele lui graveaza urme adanci. Noaptea imi taie respiratia, ca o teama puternica ce loveste brusc. Incerc sa trag aer in piept, dar e prea frig sa mai gasesc putere. Nu gasesc drumul iar noaptea e atat de lunga…inchid ochii si astept. In inima noptii cand nimic in jur nu mai pare familiar, atunci apari tu si faci lumina. Ma incalzesti cu un sarut, ma tii strans de mana si imi gasesc linistea. Ai venit. Acum lumea nu mai e un haos in jur.

Anotimpuri noiembrie 28, 2012

Posted by miaela in Uncategorized.
1 comment so far

Pe umerii lui atarna greoi fantasmele ei iar cerul ii pare incarcat de nori gri si sumbri. Ea il priveste invaluita doar de iubirea pe care i-o poarta, cu zambete si jocuri si sarutari furisate. E perfectiunea unei iluzii imbietoare ce o acapareaza. Daca ar putea ca pret de o clipa sa vada lumea prin ochii ei, s-ar indragosti si ar intelege ratiunea unui suflet rascolit de sentimente. I-ar sterge lacrimile cu primul zambet revelator si ar primi-o cu bratele deschise intr-o contopire fara sfarsit. Nu ar mai simti povara unui praf ce se starneste la prima adiere de vant. S-ar risipi norii si impreuna si-ar gasi linistea.

Dar ratacesc in doua anotimpuri. El e prins in culori de toamna intunecata, in timp ce ea e fericita, cufundata intr-un vis pe care il traieste treaza, cu pretul inimii. Fara regrete, s-a aruncat in neant si nu e nimeni sa o prinda. In cadere libera emana implinirea ultimelor clipe, o bucurie si un entuziasm ametitoare. Nu vede pamantul, inchide ochii si il saruta apasat, il strange puternic in brate in timp ce el ii saruta cald fruntea.

Respira adanc si simte aer de mare, aer de munte, escapade si opriri – e timp petrecut impreuna, cu rasete si afectiune, contopiri marcate si fasii de lume in care a ramas amprenta lor. Iubirea ei e pentru amandoi iar forta lui decide calea. Sub ploi de vise sunt acum, cufundati in realitati inchipuite. Din pasii lor nu mai raman nici urme, e o iubire ratacita in timp si nu isi mai gaseste locul. E peste tot si nicaieri, impartasita dar fara speranta, ascunsa sub un colt de lume. Dar ea e fericita acum. E fericita…da, e fericita.

 

Culori septembrie 27, 2012

Posted by miaela in Uncategorized.
3 comments

Isi picteaza povestea in cuvinte purpurii ascunse sub raze de soare. Acopera furtuni cu zambetul si alunga norii cu visele. Cu mangaierea lui contureaza portrete incetosate si traseaza orizonturi neclare. In vocea lui zace toata inima ei si in privirea lui s-a cuibarit o lume intreaga. Pe panza alba sar stropi de culoare ce schimba toata povestea cand ei nu sunt atenti. Le decid drumul pe care nici nu stiau ca se afla, iar in spatele culorilor stau creionate povesti nepotrivite, iubiri neimpartasite, dezamagiri si neimpliniri, doruri nemarginite, sperante…

In ea zac pledoarii pentru iubiri condamnate, cautari zadarnice si nenumarate lacrimi infranate. Se intoarce catre el si isi expune sufletul cu un sarut. Ii aseaza fin cu pensula in culori sterse drumuri pe care ar vrea sa le descopere impreuna. Dar pe masura ce le picteaza, dispar…priveste in jur si e singura iar lacrimile ei dilueaza culorile pe panza, pana nu mai ramane decat o amintire vaga a ceea ce ar fi putut fi. El nu mai e acolo…nu mai e sau nici nu a fost. Poate a fost o inchipuire, o plasmuire izvorata din linistea unui pat gol, a unui suflet agitat care isi cauta locul si lumea. Si tot ce credea ca avea a disparut intr-o clipa de neatentie.