jump to navigation

In amintiri februarie 11, 2011

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Ma plimb pe strazi si ma revad…imi amintesc de plimbari, discutii, saruturi, prietenii, despartiri, lacrimi, zambete si teama, emotii si nerabdare…toate ascunse intr-o intalnire, sentimente multe si confuze…prea multe si prea puternice. Ma plimb si imi amintesc de povestea unui el si a unei ea din care am mai pierdut in timp si momente. Imi amintesc de colegi si zile petrecute in Old Fogy, de profesori, de rasete, de martini cu masline, de petreceri, voluntari si copii, scoli de vara si stele cazatoare, cantece la foc de tabara si masini incapatanate. Acasa inseamna amintiri multe si frumoase, locuri incarcate de semnificatii in care ma reintorc mereu cu placere.

In loc de mai multe cuvinte – o melodie draga pentru finaluri, amintiri si ganduri…

Reclame

Drumul spre ei februarie 6, 2011

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Din intuneric rasar lacrimile ei. Timide. Usoare. Ratacite. Din intuneric se aude vocea lui. Puternica. Hotarata. Cu iz de regrete adancite si ingropate. E prea tarziu…nu mai pot schimba cuvintele pe care nu le-au spus, nu mai pot sterge cuvintele pe care le-au spus.

Totul era atat de fragil incat cel mai mic gest a spart clopotul sub care s-au ascuns. Calca pe cioburi si parca nu se mai termina. Acele momente pline de claritate s-au ascuns sub cele mai ascutite cioburi. Cand n-a stiut, cand a mintit. Cand tot adevarul s-a ascuns sub o iluzie. Cand s-au ridicat pereti si s-au distrus relatii. Cand prietenia a fost supusa testului si nu a fost infailibila. A ramas obsesia unei greseli…a cuvintelor care au stricat totul cand puteau salva…dar nu au fost cuvintele potrivite. Si acum? Acum ce urmeaza? Ea spune ca nimic nu s-a schimbat. Dar nu e asa…totul s-a schimbat. Nimic nu mai e la fel si nu exista explicatie sau logica sau raspuns care sa clarifice…sa inlocuiasca obsesia cu intelegere. Nu acum…

Nu e vina ei ca nu intelege…ea a crezut in ei. Nu-ti poti aminti de ea numai cand ai nevoie, cand disperarea te face sa iti amintesti ca exista cineva mereu acolo. Ea nu mai e acolo. Nu pentru ei…s-a indepartat. Si el? El crede in continuare in ea… Iar ea…ea crede ca s-au impacat. Care ea? Care el? Care ei? Sunt multi, sunt o lume, sunt totul si nu mai sunt nimic. Cand au avut de ales intre a pastra sau a renunta si raspunsul a fost ‘nu stiu’, cand au avut de ales intre a se deschide si a se ascunde si s-au ascuns…s-a spart clopotul…ei sunt cioburi, obsesii, ganduri, furii si…ei sunt straini.