jump to navigation

3 in 1 noiembrie 19, 2009

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Pentru ca am tot vrut sa scriu si nu am mai avut timp, recuperez acum cu un 3 in 1.

1. Girls’ Night Out

Vineri am iesit cu fetele la invitatia mea la Taverna La Misto. Le tot povestisem de locul asta, pentru ca singura data cand am fost acolo, a fost cu sor-mea si mi-a lasat o impresie buna. Asa ca am ales acest loc pentru a le cinsti de ziua mea. Primul lucru cand am ajuns: am vrut sa ma uit in punga de cadou. Dar ele mi-au spus sa ma uit cu grija si sa nu scot in vazul lumii continutul, asa ca atunci cand a venit chelnerul sa ne intrebe ce vrem de baut, l-am alungat nu foarte tacticos, curiozitatea dominand setea. Nici acum nu voi „scoate” continutul din punga. Dar va pot spune ca mi-a determinat un weekend minunat cu my lovely boy care a parut mai mult decat incantat de ceea ce primisem. You get my point 😉

Dupa conversatii cu chelnerul care parea sa stie ce vrem, ne-a adus mancarea: doua portii de Quesadilla impartite la 4 farfurii. Chiar si asa portiile au fost prea mari pentru noi, fete finute 🙂 Toate incantate, alte bauturi (non-alcoolice of course, decat daca punem la socoteala si Irish Coffee), alte rasete si alte povesti si ganduri de cucerit lumea, am luat si desertul. La dulce nu renuntam niciodata. Atmosfera frumoasa, prietenoasa, cu o singura problema: am plecat de acolo mirosind a mancare…don’t really like that, dar nu e un minus suficient de mare incat sa nu mai merg acolo si cu alte ocazii. Sancho mic a spus ca va scrie despre asta, si asa a facut (aici). Cam putin ce-i drept. Dar o iertam ca e simpatica.

Dupa cateva ore de voie buna si mancare buna in fata unui tablou cu un nene a carui identitate e inca un mister pentru noi, si in laterala unui tablou cu Brad Pitt intr-o postura eminesciana, am chemat un taxi ca deja se facuse prea tarziu pentru transportul in comun. Am facut un tur de Bucuresti ca sa le las pe fiecare la casa lor si apoi am ajuns si eu acasa. Fetelor, ar trebui sa repetam iesirea…ceva mai des…in ciuda neconcordantelor programelor noastre 🙂 It was a great girls’ night out.

2. Frustrarile de calator…Metrorex sau RATB

Da, da, da…stiu….toata lumea despre asta vorbeste. Greva de la metrou. Ce ne facem noi in situatia asta? Pai…sa o luam cu inceputul: prima zi de greva. La 9 dimineata la Crangasi deja a fost un accident (unul de care stiu eu). Podul Grant mai aglomerat ca niciodata, peste tot masini multe si lume dezorientata. In statia lui 178 e o mare de oameni, printre care si eu. Vine primul 178, inghesuit deja. Stau deoparte, stiu ca nu am sanse. Autobuzul sta 5 minute in statie pentru ca nu poate sa isi inchida usile. Intr-un final pleaca. Vine al doilea 178, multimea furioasa, parca nu se imputinase deloc. Inghesuiala si acolo. Si eu??? Eu cum ajung la Victoriei sau in Romana? M-am dus la 41 cu gandul sa merg pana in Piata Presei si de acolo sa iau un autobuz. Evident ca nu m-am urcat in primul tramvai. Nici in al doilea…sau al treilea. Abia in al 4lea a fost un locusor si pentru mine. La a doua statie am vazut un autobuz 300 intr-o statie. Parca imi aminteam ca ma duce pana macar aproape de Victoriei. Am coborat, am ajuns in statie, am vazut ca 300 e bun si ma duce chiar pana in Victoriei si am asteptat. Si a trecut un autobuz, si au trecut 2, 3…pana sa ma pot urca intr-unul . Intr-un final, dupa o ora, am ajuns unde vroiam. Record m-am gandit eu…o ora intr-o astfel de dimineata…….

A doua dimineata…lumea mai putin dezorientata, strazile mai putin aglomerate. M-am urcat in al doilea 41 si in al doilea 300. Am ajuns in 35 minute la destinatie. Si ma gandeam ca am abonamentul de metrou in geanta…zilele astea sa fii calator metrorex inseamna sa fii calator RATB sau soferul masinii personale (sau sa ai masina cu sofer persona, but that’s another issue :p). Bine ca stim ca poate fi marit numarul de autobuze in vreme de criza existentiala. Unde erau autobuzele astea multe cand asteptam 601 la universitate si cate 15 -20 minute pentru ca veneau nu-stiu-cate 336 si 601 ioc? Unde erau vara cand se sufoca lumea de cald si miros in autobuzele inghesuite si supraaglomerate? Mda…ramanem cu frustrarile de bieti muritori, calatori cu mijloace de transport in comun.

3. Building crossroads

Era si un 3. Dar m-am gandit ca mai bine las pentru alta data. Un post separat. So, ma opresc aici, iar numarul 3 e to be continued.

Reclame

Perfect weekend noiembrie 8, 2009

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Mai sunt cateva minute si trece weekendul. Sunt privilegiata. Ziua mea de nastere e pe 7 noiembrie iar ziua de nume pe 8 noiembrie. Am 2 zile consecutive pe care le sarbatoresc. Am 21 de ani si am avut parte de momente perfecte in aceste 2 zile. In familie. Cu my lovely boy, cu mama si tata, cu Irina (my sister) si iubitul ei. Agitatie, veselie, telefoane care sunau, zambete si glumite. Am primit cadouri frumoase dar cel mai frumos a fost ca tu mi-ai deschis calea catre un viitor impreuna. Ca am dansat cu tine prin casa si m-am vazut dansand pe aceeasi melodie in cel mai important moment. Tot ceea ce simt pare sa nu mai incapa in sufletul meu…se mareste tot mai mult si sunt tot mai sigura de calea noastra. De tine. De mine. De noi.

Acum iar e liniste. Mama si tata sunt acasa. Le sunt recunoscatoare (understatement) pentru cat de multe fac pentru noi…si acum si pentru tine, my lovely boy. Pentru ca dupa un an, ai devenit parte din familie. Irina si potentialul viitor frate al meu sunt aici pana marti…apoi…iar va trebui sa astept cateva luni ca sa ii vad. Mi-a fost dor de sor-mea, de rasetele noastre, de discutiile noastre, de prostiile pe care le facem impreuna. Mi-a fost atat de dor si ma intristeaza ca vor fi sarbatorile fara ea. Desi stiu ca e fericita. Stiu ca ii e bine si ca acum familia lui o ajuta sa ocupe macar putin din lipsa noastra.

Sunt atat de linistita si multumita si impacata cu ceea ce am. Si tu dai contur si sens fiecarui moment. I’m so happy I found you.

In loc de incheiere…the perfect lyrics, though not our song.

At Last by Etta James

At last, my love has come along
My lonely days are over
And life is like a song
Oh, yeah, at last
The skies above are blue
My heart was wrapped up in clovers
The night I looked at you
I found a dream that I could speak to
A dream that I can call my own
I found a thrill to rest my cheek to
A thrill that I have never known
Oh, yeah when you smile, you smile
Oh, and then the spell was cast
And here we are in heaven
For you are mine
At last”