jump to navigation

O saptamana agitata iunie 28, 2009

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

S-a mai terminat o saptamana…saptamana in care Irina a fost acasa…si a trecut ca prin vis. Vinerea trecuta m-am trezit de dimineata ca sa fac curatenie in casa si apoi am plecat impreuna cu El sa o asteptam pe Irina la aeroport. Sambata au venit si mama cu tata in Bucuresti si au stat pana duminica. Nici nu am avut timp sa stam prea mult de vorba. Cand au ajuns ei, eu si sor-mea eram inca in  Militari Shopping Center…fusesem acolo la cumparaturi si am stat cateva ore bune (shoppingul cu Irina e mereu prea lung pentru gusturile mele). Pe langa durerea de picioare cu care m-am ales atunci, ne-am povestit una alteia ce ni s-a mai intamplat in astea 4 luni jumate de cand s-a mutat in Croatia. Am ras mult si eram amandoua incantate ca eram impreuna. Apoi, de luni pana joi, eu am fost plecata la munca (da, sunt in internship la Ogilvy, which is very nice 🙂 ) si seara ea se intalnea cu prietenii ei. Dar vineri am avut liber amandoua. Asa ca ne-am trezit de dimineata si am plecat in Mini Prix din Militari. Unde, dupa 2 ore de cercetat haine, am cumparat foarte putin pentru ca hainele fie erau prea mari, fie erau prea mici. Anyway, apoi am fost in Plaza unde am mai stat vre0 5 ore. Irina alerga ca bezmetica prin magazine si nu reusea sa se hotarasca deloc. De aceea am ajuns sa cumparm chestii in ultimele 5 minute in care mai erau deschise magazinele. Eu eram obosita si calculam orele de cand eram plecat de acasa. Eram de 9  ore plecate de acasa, eu abia mai mergeam, ma dureau picioarele iar Irina tot nu reusea sa se hotarasca. Si daca lua decizia de cumparare, dupa ce ieseam din magazin se mai plangea un sfert de ora pe putin ca mai bine nu cumpara. Asadar, la un moment dat, ajunsa la capatul rabdarii, i-am spus sa taca, sa incerc sa uit ca sunt cu ea la cumparaturi. Afara natura incepuse sa se dezlantuie. Nu mai aveam bani scosi de pe card si nu puteam lua un taxi pana acasa. Asa ca am fugit prin ploaia pana in statie la 41. Eram ude si tremuram de frig. Am ajuns acasa si la scurt timp dupa aceea au ajuns si mama cu tata, al 2lea weekend la rand. Si am mai stat si cu ei ca sa o lamureasca pe Irina ca ceea ce isi cumparase era foarte bun si ca totul ii statea foarte bine. Dar ea Batman! Batman!…Sambata mama a venit cu o alta idee magnifica: sa mai mergem putin prin oras. Nu prea mi s-a parut o idee buna pentru ca inca nu imi revenisem dupa ziua precedenta si, in plus, Irina mama si tata urmau sa plece duminica la 5 dimineata. Dar apoi m-am gandit ca eu si-asa nu imi gasisem rochie de nunta si mai cautam si un cadou, asa ca am plecat cu totii in Mall Baneasa. Mare greseala, fiule! Mare greseala!…Iar multe ore prin magazine si frustrari si mai mari ca tot nu am gasit nimic. Si ne-am intors acasa. Eu, cel putin, eram rupta de oboseala. Devenisem irascibila si morocanoasa. Si se facuse 2 noaptea si eu ma cocotasem pe valiza Irinei ca sa o putem inchide. Si am ajuns in sfarsit in pat. Somn! Perna! Moale! Ahh…de cand asteptam momentul! Si dupa cateva cuvinte schimbate cu Irina, am pus capul pe perna si am adormit. Dar la 4 a sunat ceasul. Nu apucasem sa dormim decat vreo ora jumate. Trist…eu nu am fost in stare sa ma trezesc decat inainte sa plece ca sa o pup si sa ii spun ca eu, cand ma port urat cu ea, fac asta numai din iubire (Oh well…avem o relatie mai ciudata, but we’re sisters, we annoy each other with love 😀 ). Si am strans-o tare in brate, i-am pupat pe mama si tata si au plecat. I-am privit de la geam cu pleaca si am urmarit masina rugandu-ma sa ajunga fiecare cu bine la destinatie. Mama si tata au lasat-o pe Irina la aeroport si apoi si-au continuat drumul spre Bacau. Eu mi-am continuat somnul. Apoi a venit El si toata ziua am lenevit impreuna. S-a terminat si agitatia…

Incepe o noua saptamana…maine e ziua lui…sper sa fie o zi frumoasa…Acum ma duc in pat sa rememorez toate momentele din saptamana care a trecut. Sunt prea obosita sa recitesc ce am scris…i’ll do that tomorrow…Noapte buna!

Reclame

the road to mandalay iunie 10, 2009

Posted by miaela in Uncategorized.
add a comment

Se intampla uneori ca totul in jur sa devina deodata mare, acaparant, iar eu sunt mica…si toate se prabusesc…ma invaluie, ma sufoca. Iar eu vreau sa ma retrag in lumea mea, sa uit, sa stau, sa nu imi pese. Sunt amortita. Nu vreau decat sa ma ascund in bratele lui si sa las timpul sa treaca in nestire. Sunt coplesita de ganduri…Uneori cuvintele nu sunt de ajuns…si oricat de mult mi-as dori sa le spun, sa le scriu, sunt lucruri care raman gravate in suflet, care nu se uita  dar nici nu pot fi puse in cuvinte. Sunt parte dintr-o lume ascunsa, launtrica, numai a noastra, in care nimeni si nimic nu patrunde. Pentru nici un sentiment nu s-au creat cuvintele care sa exprime amestecul de senzatii, dorinte, ganduri, fantezii, priviri furisate. E totul parte din lumea aceea, nerostita, nevazuta, nestiuta decat de noi.

Si daca pentru lumea mea haotica nu exista ordine, esti tu sa luminezi, esti tu sa faci haosul firesc. Si poate nu am intotdeauna raspunsurile, dar pot doar sa stau langa tine si sa fie de ajuns. Poate ca sunt agitata, femeie nebuna, dar tu ma vezi, ma vezi asa cum mi-am dorit intotdeauna. Si inca nu stiu ce se va intampla, dar cine spune ca sperantele sunt inutile? Suntem „noi”.

Si mi-e dor de my sis. Si mi-e dor sa imi spuna aiurelile ei zilnice si sa ne bem cafeaua impreuna. Sa fac eu cafeaua pentru ca amandoua stim ca a mea iese mai buna decat cafeaua spalacita pe care o faci tu. Ma uit la Grey’s Anatomy si ma gandesc ca nu il vedem impreuna. Nu am vazut impreuna ultimele episoade din Prison Break, sau Desperate Housewives sau One Tree Hill. Si imi esti datoare cu un Bailey’s cup of coffee si o felie de tort de marzipan in The Coffee Store. Abia astept sa vii acasa. Nu am indraznit sa iti ocup camera. Am ramas aici, in sufragerie, si in dormitorul tau, totul te asteapta…totul si in plus usa de la bucatarie care mi-a cazut mie in cap din cauza ca s-au rupt balamalele. Si te asteapta si catelul cu tricoul verde pe care scrie ca „Lui C. ii pare foarte rau”. Si te astept si eu cu cana ta de cafea. Si poate chiar o sa fiu extrem de draguta si o sa te las sa ma stresezi cu hainele pana gasesti cu ce sa te imbraci. Poate mergem impreuna prin magazine, sau poate mergem la concertul Duffy. Sau poate doar stam sa ma ametesti cu toate povestile si peripetiile tale de prin teritorii straine. Si tu sa tipi la mine ca nu ma intereseaza, cand de fapt amandoua stim ca esti cu vaca. Dar mi-e dor de tine, my sis…

Just our song…pam pam pam

robbie williams – the road to mandalay