Mia's Blog

Fantasme ianuarie 8, 2012

Exista un drum…un drum al ei, un drum al lui…separate…drumuri care s-au ciocnit de alte lumi…lumi nepotrivite, lumi prea mari, lumi prea mici, lumi in care ei nu s-au regasit. Si din fiecare lume a pastrat cate ceva. Si-a continuat drumul cioplit de experiente, oameni, trairi, sentimente, lacrimi si bucurii. Dupa toate incercarile, abia acum…acum cand drumul ei s-a impletit cu al lui, ea simte ca incepe sa isi gaseasca locul.

Au ramas insa amprentele altor locuri carora ea le-a apartinut. El va gasi cufere mai mari sau mai mici cu povesti incepute si incheiate, cu amintiri, cu oameni dragi si oameni care au ranit-o. Nici unul nu e incuiat si uneori se mai deschid la o adiere de vant. El se sperie si o priveste intrebator. Ar arunca totul, ar elibera-o de tot ce a fost rau si ar lasa numai povestea lor sa infloreasca in voie, neatinsa de fantasmele nedorite. Dar nu stie ca tot ce este ea acum se datoreaza povestilor din cufere. Ea e mai puternica acum datorita fantasmelor care au modelat-o in timp, care au transformat lumea ei in forma aceea perfecta pentru a se potrivi cu lumea lui.

Iubire, lasa fantasmele in cufere si priveste-o, accept-o, doreste-o asa cum este. Fara prea multe ganduri inutile, fara intrebari la care nu vrei raspunsuri, fara ezitare. Ea este deja a ta. Cu totul. E in cadere libera si spera sa fii acolo sa o prinzi.

El simte fericirea ei, simte ca ea se indragosteste cu ochii inchisi si ii accepta jocul. Ea alearga si spera ca el sa tina pasul…sa nu se piarda inainte de a se regasi complet. Cu vocea lui o opreste din alergat. Se opreste ca sa-l asculte, se lasa sedusa si simte cat de tare se adanceste in lumea lui. Ea ii zambeste din suflet si il priveste invaluita de un amalgam de sentimente. Inima ii bate puternic si toate fantasmele pier cand il zareste. Apare parca dintr-un intuneric in care ea a stat ascunsa prea mult timp. Ii lumineaza pasii spre el cu privirea si o calauzeste cu vocea. Intind bratele unul spre celalalt si abia reusesc sa isi atinga varfurile degetelor. Dorinta unei imbratisari, a unui sarut, a unei contopiri complete este coplesitoare. Si tot frigul se topeste in fierbinteala unei atingeri. O singura atingere, inocenta, incarcata de sentimente, ganduri, emotii, priviri, cuvinte. Sunt atat de aproape unul de celalalt si totusi inca mai exista distanta intre ei. E un spatiu cu intrebari si descoperiri, cu sperante, cu pasii pe care trebuie sa ii mai faca pentru a afla… Iar fantasmele lor sunt acolo, in spate, amintindu-le de greseli din care au invatat si momente frumoase pe care le-au uitat. Insa tot ce conteaza e clipa lor, clipa in care s-au gasit si primii lor pasi impreuna. Pentru ca nu e tarziu, e timpul lor…