Mia's Blog

Povesti noiembrie 17, 2011

Sunt atat de multe cuvinte ascunse in tacerile lor…fiecare gest, fiecare atingere, fiecare sarut ascunde tot ce nu au stiut sa isi spuna. Tremura si il priveste si simte cum lumea ei se rupe, se schimba, se naruie, se reconstruieste. Iar el…el nu stie ce sa ii spuna, iar toate cuvintele sunt de prisos. O saruta…ii strange mana cu putere si o ascunde in palma lui. E sfarsitul sau inceputul? Nici ei nu au raspunsurile. Toata teama, toata confuzia, toata agitatia par topite sub cerul plin de stele. Si pentru o clipa totul in jur dispare. Nimeni si nimic nu conteaza…doar ei in momentul acela naucitor in care buzele lor se intalnesc pentru prima oara. Ea simtea ca il cunoaste si, in acelasi timp, se temea de avalansa de sentimente stranii care o cuprind, asemenea unor nisipuri miscatoare, sufocante si in acelasi timp cu o dorinta puternica de cufundare in intunericul pe care ar vrea sa il descopere. El e atent si tacut…o priveste fara sa ii spuna nimic. O priveste si o invaluie in priviri calde, pline de dorinta. Cat dor de imbratisare… Amandoi ratacesc si cauta continuu ceea ce pana acum nu au reusit sa pastreze…Iubire…ai ramas uitata in ruinele unei povesti… O poveste despre ei doi scrisa intr-o carte prea mica pentru a cuprinde visele lor. Au scris ultimul capitol, au facut ultimii pasi si la ultima pagina au pus punctul final.

Ea scrie primele cuvinte intr-o noua carte, o noua poveste. E povestea ei. Cu locuri noi, cu dorinte noi si vise multe. Cu asteptari si idealisme, cu romantism, sperante multe, bucurii de copil, zambete si lacrimi ascunse in suflet. E o lume noua pe care si-o construieste. O lume in care il asteapta…