Ce mai conteaza? decembrie 19, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cuvinte, ganduri
add a comment
Auzi sunetele care ne invaluie camera? Auzi tipetele de la etaj? In mijlocul lor mai suntem noi sau ne-am schimbat? Cine cedeaza? E batalia orgoliilor. Cine croseteaza drumul printre sunetele gandurilor nerostite, furii indreptate catre neant. Am creat doua lumi nevazute dar stiute de noi si le-am adus impreuna. Se completeaza reciproc. Ceea ce uneia ii lipseste e completat de cealalta. Si totusi sunt total opuse. Atat de diferite incat nu intelegem cum de se amesteca. Cand cele doua lumi se ating totul din jur dispare. Nimic nu mai conteaza. Dar cand se ciocnesc scanteile ard sufletele, mintea si cuvintele. Devin sageti inspre nimic si toate.
Nu stiu daca exista un scop pentru care scriu…nu stiu daca am un motiv clar. Dar ce mai conteaza? Sunt inca o data gandurile care ma agita, ecourile momentelor, multa iubire care ne determina sa fim posesivi si totusi sa tinem cu dintii de libertate. Ce inseamna toate astea? Nu mai suport sau mi-e dor de tine. Pleaca sau ramai. Te vreau sau nu.
Admiram de la geam luminile de pe pod, intunericul reflectat in zapada alba, linistea, pustiul oamenilor. Numai masini. Cafeaua tarzie si-a pierdut aroma. Gandurile taraganeaza minutele. Azi nu sunt intrebari, azi nu sunt raspunsuri. Azi e o liniste pierduta intre sunete. O lumina pierduta in intuneric. Un sentiment ascuns in vocile furiei. Un sarut respins din orgoliu. O conversatie scaldata in sictir. O convorbire izvorata din regrete. Lumile se apropie iar. Ce mai conteaza restul?
3 in 1 noiembrie 19, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cadouri, fapte diverse, haos, prieteni, ziua mea
add a comment
Pentru ca am tot vrut sa scriu si nu am mai avut timp, recuperez acum cu un 3 in 1.
1. Girls’ Night Out
Vineri am iesit cu fetele la invitatia mea la Taverna La Misto. Le tot povestisem de locul asta, pentru ca singura data cand am fost acolo, a fost cu sor-mea si mi-a lasat o impresie buna. Asa ca am ales acest loc pentru a le cinsti de ziua mea. Primul lucru cand am ajuns: am vrut sa ma uit in punga de cadou. Dar ele mi-au spus sa ma uit cu grija si sa nu scot in vazul lumii continutul, asa ca atunci cand a venit chelnerul sa ne intrebe ce vrem de baut, l-am alungat nu foarte tacticos, curiozitatea dominand setea. Nici acum nu voi “scoate” continutul din punga. Dar va pot spune ca mi-a determinat un weekend minunat cu my lovely boy care a parut mai mult decat incantat de ceea ce primisem. You get my point 
Dupa conversatii cu chelnerul care parea sa stie ce vrem, ne-a adus mancarea: doua portii de Quesadilla impartite la 4 farfurii. Chiar si asa portiile au fost prea mari pentru noi, fete finute 
Toate incantate, alte bauturi (non-alcoolice of course, decat daca punem la socoteala si Irish Coffee), alte rasete si alte povesti si ganduri de cucerit lumea, am luat si desertul. La dulce nu renuntam niciodata. Atmosfera frumoasa, prietenoasa, cu o singura problema: am plecat de acolo mirosind a mancare…don’t really like that, dar nu e un minus suficient de mare incat sa nu mai merg acolo si cu alte ocazii. Sancho mic a spus ca va scrie despre asta, si asa a facut (aici). Cam putin ce-i drept. Dar o iertam ca e simpatica.
Dupa cateva ore de voie buna si mancare buna in fata unui tablou cu un nene a carui identitate e inca un mister pentru noi, si in laterala unui tablou cu Brad Pitt intr-o postura eminesciana, am chemat un taxi ca deja se facuse prea tarziu pentru transportul in comun. Am facut un tur de Bucuresti ca sa le las pe fiecare la casa lor si apoi am ajuns si eu acasa. Fetelor, ar trebui sa repetam iesirea…ceva mai des…in ciuda neconcordantelor programelor noastre It was a great girls’ night out.
2. Frustrarile de calator…Metrorex sau RATB
Da, da, da…stiu….toata lumea despre asta vorbeste. Greva de la metrou. Ce ne facem noi in situatia asta? Pai…sa o luam cu inceputul: prima zi de greva. La 9 dimineata la Crangasi deja a fost un accident (unul de care stiu eu). Podul Grant mai aglomerat ca niciodata, peste tot masini multe si lume dezorientata. In statia lui 178 e o mare de oameni, printre care si eu. Vine primul 178, inghesuit deja. Stau deoparte, stiu ca nu am sanse. Autobuzul sta 5 minute in statie pentru ca nu poate sa isi inchida usile. Intr-un final pleaca. Vine al doilea 178, multimea furioasa, parca nu se imputinase deloc. Inghesuiala si acolo. Si eu??? Eu cum ajung la Victoriei sau in Romana? M-am dus la 41 cu gandul sa merg pana in Piata Presei si de acolo sa iau un autobuz. Evident ca nu m-am urcat in primul tramvai. Nici in al doilea…sau al treilea. Abia in al 4lea a fost un locusor si pentru mine. La a doua statie am vazut un autobuz 300 intr-o statie. Parca imi aminteam ca ma duce pana macar aproape de Victoriei. Am coborat, am ajuns in statie, am vazut ca 300 e bun si ma duce chiar pana in Victoriei si am asteptat. Si a trecut un autobuz, si au trecut 2, 3…pana sa ma pot urca intr-unul . Intr-un final, dupa o ora, am ajuns unde vroiam. Record m-am gandit eu…o ora intr-o astfel de dimineata…….
A doua dimineata…lumea mai putin dezorientata, strazile mai putin aglomerate. M-am urcat in al doilea 41 si in al doilea 300. Am ajuns in 35 minute la destinatie. Si ma gandeam ca am abonamentul de metrou in geanta…zilele astea sa fii calator metrorex inseamna sa fii calator RATB sau soferul masinii personale (sau sa ai masina cu sofer persona, but that’s another issue :p). Bine ca stim ca poate fi marit numarul de autobuze in vreme de criza existentiala. Unde erau autobuzele astea multe cand asteptam 601 la universitate si cate 15 -20 minute pentru ca veneau nu-stiu-cate 336 si 601 ioc? Unde erau vara cand se sufoca lumea de cald si miros in autobuzele inghesuite si supraaglomerate? Mda…ramanem cu frustrarile de bieti muritori, calatori cu mijloace de transport in comun.
3. Building crossroads
Era si un 3. Dar m-am gandit ca mai bine las pentru alta data. Un post separat. So, ma opresc aici, iar numarul 3 e to be continued.
Perfect weekend noiembrie 8, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cadouri, familie, my Lovely Boy, sentimente, sisterly things, ziua mea
add a comment
Mai sunt cateva minute si trece weekendul. Sunt privilegiata. Ziua mea de nastere e pe 7 noiembrie iar ziua de nume pe 8 noiembrie. Am 2 zile consecutive pe care le sarbatoresc. Am 21 de ani si am avut parte de momente perfecte in aceste 2 zile. In familie. Cu my lovely boy, cu mama si tata, cu Irina (my sister) si iubitul ei. Agitatie, veselie, telefoane care sunau, zambete si glumite. Am primit cadouri frumoase dar cel mai frumos a fost ca tu mi-ai deschis calea catre un viitor impreuna. Ca am dansat cu tine prin casa si m-am vazut dansand pe aceeasi melodie in cel mai important moment. Tot ceea ce simt pare sa nu mai incapa in sufletul meu…se mareste tot mai mult si sunt tot mai sigura de calea noastra. De tine. De mine. De noi.
Acum iar e liniste. Mama si tata sunt acasa. Le sunt recunoscatoare (understatement) pentru cat de multe fac pentru noi…si acum si pentru tine, my lovely boy. Pentru ca dupa un an, ai devenit parte din familie. Irina si potentialul viitor frate al meu sunt aici pana marti…apoi…iar va trebui sa astept cateva luni ca sa ii vad. Mi-a fost dor de sor-mea, de rasetele noastre, de discutiile noastre, de prostiile pe care le facem impreuna. Mi-a fost atat de dor si ma intristeaza ca vor fi sarbatorile fara ea. Desi stiu ca e fericita. Stiu ca ii e bine si ca acum familia lui o ajuta sa ocupe macar putin din lipsa noastra.
Sunt atat de linistita si multumita si impacata cu ceea ce am. Si tu dai contur si sens fiecarui moment. I’m so happy I found you.
In loc de incheiere…the perfect lyrics, though not our song.
At last, my love has come along
My lonely days are over
And life is like a song
Oh, yeah, at last
The skies above are blue
My heart was wrapped up in clovers
The night I looked at you
I found a dream that I could speak to
A dream that I can call my own
I found a thrill to rest my cheek to
A thrill that I have never known
Oh, yeah when you smile, you smile
Oh, and then the spell was cast
And here we are in heaven
For you are mine
At last”
Happy anniversary! octombrie 29, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.2 comments
A trecut un an…un an de la prima noastra intalnire, de la primul nostru sarut. Un an de cand ai hotarat ca vrei sa darami zidul pe care eu il ridicasem din teama si prea multe momente de vulnerabilitate cu final nefericit. A fost greu sa te las sa darami ceea ce eu construisem. A fost greu sa iti spun primul “te iubesc”…Dar azi suntem aici. Suntem impreuna. Te am pe tine si nimic din ce a fost nu mai conteaza.
Seara noastra a fost perfecta. Dupa schimbul de cadouri si lumanarile pe care le-ai aranjat pentru mine, am iesit sa ne satisfacem o pofta: am mancat la KFC. Dupa ce m-au atacat 2 paianjeni (sau 3…nu stiu daca erau o familie sau era unul extrem de rapid care tot aparea) ne-am intors acasa. Film si momentele noastre impreuna. Trandafirii sunt pe masa, ne amintesc de seara noastra. Si cel mai nou membru – baby elephant Petrutzalek – isi cauta locul in patul nostru We had the perfect date!
Ganduri dintr-o seara de luni octombrie 12, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cafea, eu, ganduri, prieteni
2 comments
Azi se apropie de maine. A inceput o noua saptamana.
De cateva zile poftesc la o cana fierbinte de cafea aromata, cu frisca si doua pliculete de zahar brun. Si totusi imi beau cana de Nescafe fara frisca si cu 3 lingurite de zahar normal. Imi place Nescafe…dar cafeaua nu mai are acelasi gust fara o companie, fara zambete si povesti aiurite cu prietenii. Sunt dimineti intunecate si amarate si tot ce imi doresc e sa ma indrept catre The Coffee Store pentru cana de cafea cu frisca si doua pliculete de zahar brun si prietenele cu care nu m-am vazut de prea mult timp.
Sunt dezamagita de mine…dezamagita de faptul ca nu mai gasesc rostul unor lucruri…dezamagita de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Ma intreb daca am ales bine drumul…ma intreb daca puteam face mai multe si am renuntat prea usor. Am cunoscut persoane pe care le admir acum, care au devenit un fel de modele, indrumatori. Una din ele mi-a spus azi ca sunt “ambitioasa” iar eu simt ca ma izbesc de acelasi tavan de teama de a-l depasi. Teama ca daca fac mai mult as crea asteptari pe care nu le mai pot indeplini. Teama de a nu deveni o dezamagire. Eu nu cred in mine. Eu nu reusesc sa cred…am prea putine pe care le simt intr-adevar ca fiind realizarea mea, munca mea. Si de fiecare data cand rasar putin, ajung sa dezamagesc. Cum s-a intamplat si acum si ma simt vinovata pentru ceva de care altora nu le pasa. Iar eu il simt ca pe un esec. Un esec care ma obliga sa imi revin, sa fac ceva mai bine…un esec care creeaza asteptari mai mari. Iar eu ma simt pierduta…
Mai trece o zi si linistea mea se afla in bratele tale. Esti refugiul meu si bucuria si furtuna mea. Esti pentru mine…sunt pentru tine…Suntem doar noi si timpul nostru impreuna…
1 an de Mia’s blog octombrie 8, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: timp
add a comment
A trecut un an. Un an de cand am inceput sa scriu pe blog. De ce am inceput sa scriu? Pentru ca atunci aveam toate gandurile, sentimentele, frustrarile de care nu puteam sa ma eliberez. Treptat, toate acestea au luat forma cuvintelor.
Dragul meu cititor, in acest an au fost atat de multe momente in care am scris haotic, in incercarea de a descifra amalgamul din mintea mea. Si de fiecare data am sperat ca scriindu-ti tie, fac ordine in mintea mea. Si asa a fost.
Mai intai am creat un sfarsit de care nu avusesem parte si de care aveam nevoie.
(Sfarsit de poveste – 13 Octombrie)
Si cateva postari mai tarziu am scris despre “noi cunostinte”.
Si apoi deja am avut speranta de mai bine, speranta unui nou inceput…
(Ganduri de inceput – 30 Octombrie)
Acum te am pe tine. Tu esti linistea si furtuna mea. Si ceea ce simt nu incape in sufletul meu, in corpul meu. As vrea sa te strang in brate atat de tare incat sa nu mai existe granite intre noi. Sa nu mai fie lume, sa nu mai fie distanta, nici cuvinte, sunete, contururi…Doar noi si timpul nostru impreuna.
(To be continued)
Inca o zi de sambata septembrie 26, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: eu, fapte diverse, film, ganduri
3 comments
Inca o saptamana a trecut…
Aseara am vazut in compania unei beri Redd’s doua filme ale lui Pedro Almodovar. Volver si Hable con ella. De al doilea stiam, dar nu ajunsesem sa il vad. Am inceput aseara dar am adormit. Asa ca azi l-am vazut pe tot. Volver a fost dragut, ideea interesanta, finalul deschis. Dar Hable con ella a fost altfel. Pana la un anumit punct parca reuseam sa inteleg o iubire nascuta din distanta, monolog, teama, atentie, singuratate. O iubire pentru care el a facut gesturi extreme. Si apoi mai e celalalt el, cel care a jelit prea mult timp o iubire pierduta si nu a mai vazut ce avea decat cand a fost mult prea tarziu. Si cand singuratatea parea sa-l fi stapanit complet, apare o noua sansa. Finalul e deschis interpretarilor…
Maine avem invitati la masa. Maine voi fi gazda perfecta. Cu meniul complet, home made…by me. Felul I, Felul II si desert. Nu ma crede in stare. Maine ii voi arata ca pot.
Mi-am dorit sa merg la filmul The Ugly Truth…si nu cred ca se va intampla. Incerc sa gasesc un echilibru, incerc sa inteleg, incerc sa accept dar parca face sa fie greu intentionat. Ma provoaca si eu ma las provocata. I hate the battle. Nu vreau decat sa fie ca in zilele superbe impreuna. E morocanos, e irascibil si mie imi vine sa il bat.
Ma intorc la treburile mele…hoping for the best…
