Happy anniversary! octombrie 29, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.2 comments
A trecut un an…un an de la prima noastra intalnire, de la primul nostru sarut. Un an de cand ai hotarat ca vrei sa darami zidul pe care eu il ridicasem din teama si prea multe momente de vulnerabilitate cu final nefericit. A fost greu sa te las sa darami ceea ce eu construisem. A fost greu sa iti spun primul “te iubesc”…Dar azi suntem aici. Suntem impreuna. Te am pe tine si nimic din ce a fost nu mai conteaza.
Seara noastra a fost perfecta. Dupa schimbul de cadouri si lumanarile pe care le-ai aranjat pentru mine, am iesit sa ne satisfacem o pofta: am mancat la KFC. Dupa ce m-au atacat 2 paianjeni (sau 3…nu stiu daca erau o familie sau era unul extrem de rapid care tot aparea) ne-am intors acasa. Film si momentele noastre impreuna. Trandafirii sunt pe masa, ne amintesc de seara noastra. Si cel mai nou membru – baby elephant Petrutzalek – isi cauta locul in patul nostru
We had the perfect date!

Ganduri dintr-o seara de luni octombrie 12, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cafea, eu, ganduri, prieteni
2 comments
Azi se apropie de maine. A inceput o noua saptamana.
De cateva zile poftesc la o cana fierbinte de cafea aromata, cu frisca si doua pliculete de zahar brun. Si totusi imi beau cana de Nescafe fara frisca si cu 3 lingurite de zahar normal. Imi place Nescafe…dar cafeaua nu mai are acelasi gust fara o companie, fara zambete si povesti aiurite cu prietenii. Sunt dimineti intunecate si amarate si tot ce imi doresc e sa ma indrept catre The Coffee Store pentru cana de cafea cu frisca si doua pliculete de zahar brun si prietenele cu care nu m-am vazut de prea mult timp.
Sunt dezamagita de mine…dezamagita de faptul ca nu mai gasesc rostul unor lucruri…dezamagita de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Ma intreb daca am ales bine drumul…ma intreb daca puteam face mai multe si am renuntat prea usor. Am cunoscut persoane pe care le admir acum, care au devenit un fel de modele, indrumatori. Una din ele mi-a spus azi ca sunt “ambitioasa” iar eu simt ca ma izbesc de acelasi tavan de teama de a-l depasi. Teama ca daca fac mai mult as crea asteptari pe care nu le mai pot indeplini. Teama de a nu deveni o dezamagire. Eu nu cred in mine. Eu nu reusesc sa cred…am prea putine pe care le simt intr-adevar ca fiind realizarea mea, munca mea. Si de fiecare data cand rasar putin, ajung sa dezamagesc. Cum s-a intamplat si acum si ma simt vinovata pentru ceva de care altora nu le pasa. Iar eu il simt ca pe un esec. Un esec care ma obliga sa imi revin, sa fac ceva mai bine…un esec care creeaza asteptari mai mari. Iar eu ma simt pierduta…
Mai trece o zi si linistea mea se afla in bratele tale. Esti refugiul meu si bucuria si furtuna mea. Esti pentru mine…sunt pentru tine…Suntem doar noi si timpul nostru impreuna…
1 an de Mia’s blog octombrie 8, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: timp
add a comment
A trecut un an. Un an de cand am inceput sa scriu pe blog. De ce am inceput sa scriu? Pentru ca atunci aveam toate gandurile, sentimentele, frustrarile de care nu puteam sa ma eliberez. Treptat, toate acestea au luat forma cuvintelor.
Dragul meu cititor, in acest an au fost atat de multe momente in care am scris haotic, in incercarea de a descifra amalgamul din mintea mea. Si de fiecare data am sperat ca scriindu-ti tie, fac ordine in mintea mea. Si asa a fost.
Mai intai am creat un sfarsit de care nu avusesem parte si de care aveam nevoie.
(Sfarsit de poveste – 13 Octombrie)
Si cateva postari mai tarziu am scris despre “noi cunostinte”.
Si apoi deja am avut speranta de mai bine, speranta unui nou inceput…
(Ganduri de inceput – 30 Octombrie)
Acum te am pe tine. Tu esti linistea si furtuna mea. Si ceea ce simt nu incape in sufletul meu, in corpul meu. As vrea sa te strang in brate atat de tare incat sa nu mai existe granite intre noi. Sa nu mai fie lume, sa nu mai fie distanta, nici cuvinte, sunete, contururi…Doar noi si timpul nostru impreuna.
(To be continued)
Inca o zi de sambata septembrie 26, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: eu, fapte diverse, film, ganduri
3 comments
Inca o saptamana a trecut…
Aseara am vazut in compania unei beri Redd’s doua filme ale lui Pedro Almodovar. Volver si Hable con ella. De al doilea stiam, dar nu ajunsesem sa il vad. Am inceput aseara dar am adormit. Asa ca azi l-am vazut pe tot. Volver a fost dragut, ideea interesanta, finalul deschis. Dar Hable con ella a fost altfel. Pana la un anumit punct parca reuseam sa inteleg o iubire nascuta din distanta, monolog, teama, atentie, singuratate. O iubire pentru care el a facut gesturi extreme. Si apoi mai e celalalt el, cel care a jelit prea mult timp o iubire pierduta si nu a mai vazut ce avea decat cand a fost mult prea tarziu. Si cand singuratatea parea sa-l fi stapanit complet, apare o noua sansa. Finalul e deschis interpretarilor…
Maine avem invitati la masa. Maine voi fi gazda perfecta. Cu meniul complet, home made…by me. Felul I, Felul II si desert. Nu ma crede in stare. Maine ii voi arata ca pot.
Mi-am dorit sa merg la filmul The Ugly Truth…si nu cred ca se va intampla. Incerc sa gasesc un echilibru, incerc sa inteleg, incerc sa accept dar parca face sa fie greu intentionat. Ma provoaca si eu ma las provocata. I hate the battle. Nu vreau decat sa fie ca in zilele superbe impreuna. E morocanos, e irascibil si mie imi vine sa il bat.
Ma intorc la treburile mele…hoping for the best…
Screaming thoughts – part 2 septembrie 20, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cafea, eu, film, ganduri
add a comment
Asa cum scriam mai devreme…am revenit. Gandurile nu mai tipa, dar s-a instalat tacerea…Nu stiu ce sper sa se intample, nu stiu nici ce astept, stiu doar ca dupa “compromisul” de dimineata am ramas suparata. Nu vreau sa zambesc si sa ma prefac ca a fost ok, pentru ca nu e. Dar nu vreau sa continui cu asta…
Am terminat cafeaua…mmm ce pofta mi-a fost de gustul de Nescafe…
So, acum pot sa scriu despre aseara, in ciuda supararii mele. Ne-am hotarat dintr-o gluma sa mergem la film. Asadar am intrat pe site-ul Movieplex si am vazut cateva trailere. La 19.30, filmul The Proposal in sala 9. Daca am ras la trailer, filmul ne promitea “a good time”. Evident ca ne-am foit prin casa si la 19.20 stateam la coada la bilete in Plaza iar apoi la o alta coada la pocorn si alte alea. La si 30 eram in sala. Eram multumita de iesirea noastra pentru ca lenevisem in casa toata ziua. Filmul a fost super. Intr-adevar ne-am bucurat de momente amuzante si am ras la o multime de intamplari din film. Il recomand cu caldura. La final am iesit cu jumatate de cutie mare de popcorn pe care am luat-o acasa. Lumea se uita la noi de parca am fi furat popcornul. In 41, in drum spre casa, lumea se uita ciudat. Am ajuns acasa si pe pro tv era un alt film “Cat dureaza o casnicie”, sunt sigura ca il stiti…e cu Ben Stiller, o alta comedie draguta la care am ras. Si apoi am avut parte de momente mult asteptate, de tandrete si imbratisari calde. Am adormit atat de usor si atat de incantata de ziua care se incheiase.
Pentru azi ne gandeam sa mergem iar la film, la The Ugly Truth, al carui trailer l-am vazut aseara la cinema. Dar planurile ne-au fost afectate nu numai de “buna” dispozitie, ci si de factori externi. In schimb am vazut Labor Pains acasa si a fost dezamagitor si previzibil. Oh well…nu le putem avea pe toate…
O sa vedem si The Ugly Truth, nu-mi fac griji…dar ziua de azi trebuia sa fie cu totul altfel avand in vedere cum s-a incheiat cea de ieri…i’m sad and that’s that.
Ma opresc aici…fara nici un final potrivit sau coerent…
Screaming thoughts septembrie 20, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: cafea, eu, ganduri
add a comment
Azi nu a inceput atat de bine pe cum ar fi trebuit…ma gandeam ca in seara asta voi scrie despre 2 zile de weekend in care m-am simtit minunat. Dar se pare ca a ramas doar una…si acum parca nici nu mai pot sa scriu despre ea. As vrea sa am acum cafeaua langa mine, dar inca nu am mancat si se pare ca pentru asta va trebui sa cedez eu. As vrea sa fiu si eu asa de egoista, sa nu ma intereseze, dar, ca de obicei o sa fac eu ce trebuie. Detest incapatanarea care ne impinge la certuri. Nici eu, nici tu nu o sa cedam. Rectific, dupa ce termin de “descarcat” o sa cedez eu. Ce va urma…nu stiu…Probabil dupa ce fac eu “compromisul” de a face tot ce trebuie pentru dimineata asta, o sa imi fac cafeaua si mai tarziu o sa pot scrie despre ieri. Acum sunt furioasa si gandurile mele tipa la tine neincetat, sufletul meu e suparat si nici macar cuvintele nu mai vin inspre tine. Vin inspre neantul in care le scriu, cu acei putini cititori care mai trec pe aici, intrebandu-se despre ce naiba vorbesc… Eu stiu, dar sa fiu mai explicita ar insemna sa vad negru pe alb ce scrie si cat de stupid suna totul. E stupid dar totusi reuseste sa scoata maximul de potential “incapatanator” din noi, ambitii prostesti la care nu renuntam pentru ca e mai usor sa spunem NU decat sa facem ceva. Nu mai am chef. Renunt. Cedez. Dar gandurile inca tipa…
Cu vise mari si ganduri multe… septembrie 19, 2009
Posted by miaela in Uncategorized.Tags: familie, ganduri, my Lovely Boy, prietenie, sentimente, timp
2 comments
Abia dupa o saptamana scriu despre ONG fest…despre cat de frumos a fost, despre umbrele trecutului care s-au aratat in treacat, despre bucuria de a te avea, despre iesirea noastra de sambata…
O sa uit ca luni a existat vreodata, o sa sterg ziua din mintea si sufletul meu. O sa uit de lacrimi si o sa imi amintesc de imbratisarile de marti. O sa uit de ziua de miercuri si o sa imi amintesc de joi cand mi-am dorit sa treaca ziua mai repede ca sa ajung la tine. Iar vineri…vineri abia s-a incheiat. Suntem devreme in sambata. Si eu sunt cu mintea la plimbarea noastra in Cismigiu de sambata trecuta.
Momentul cel mai frumos al zilei e dimineata cand, oricat de tarziu ar fi, ma asez langa tine cand dormi. Te mangai, tu stai linistit langa mine si eu iti ascult respiratia de copil…si te trezesti pentru o clipa ca sa ma invelesti si sa ma iei in brate. Apoi imi petrec ziua dorindu-mi ca la finalul ei sa vin acasa in bratele tale, sa intru pe usa, sa imi trantesc geanta pe fotoliu in sufragerie si sa vin la tine in dormitor, sa ma intind in pat si sa ma asez cu capul pe tine.
De trei luni invat lucruri noi de la o “veverita”
aiurita si nebunatica, dar inteleapta si atenta, inarmata cu rabdare si sentimente protectoare izvorate dintr-o prietenie amuzanta si senina. Ii sunt recunoscatoare pentru mult mai multe decat are ea habar, si eu o bat la cap 5 zile pe saptamana si ii multumesc pentru toate maruntisurile pe care mi le mai spune printre miile de lucruri pe care le face.
Pe langa sirul de idei care nu prea pare a avea o coerenta si o logica, azi, 19 septembrie, mama cu tata implinesc 30 de ani de casnicie. Iar eu ma minunez la faptul ca ma apropii de un an cu my lovely boy. Si 30 de ani e cu 10 ani mai mult decat viata mea. Si ma intreb cum ajungi sa stai cu cineva atata timp? Ce se intampla dupa atata timp? Si eu am vise mari si ganduri multe, si eu imi visez rochia si imi imaginez tacit, in gand, prima zi care le va schimba pe toate cele care vor urma dupa aceea. Si sper la ce e mai bun si mai frumos…dupa cum am spus…cu vise mari si ganduri multe.
Deja nu mai are sens sa spun ca am lipsit o perioada prea lunga. M-am indepartat de scris, de gandurile mele pentru ca nici un moment nu parea a fi potrivit incat sa ma asez in fata paginii albe pentru a scrie. Gandurile nu si-au mai avut ecoul in cuvinte. Si m-am lasat cuprinsa de amorteala pana cand am reusit sa trag de mine, sa imi reamintesc cum sa scriu. In seara asta gandurile mele s-au transpus in cuvinte…si ca de obicei, sunt ravasite toate…
Acum finalul e Loredana style, pentru semnificatia pe care o are una din melodiile ei pentru mine: “Suflet drag, te-ai ratacit in noapte…te astept…”
